Coeficientul de conştientizare: un concept românesc provoacă valuri în cercurile ştiinţifice internaţionale

Interviu cu Lector univ. dr. Ovidiu Brazdău, autorul teoriei Coeficientului de conştientizare şi a testului care măsoară Coeficientul de Conştientizare. 

 

Cercetarea privind Coeficientul de Conştientizare (“Consciousness Quotient – CQ”) şi Scala de Evaluare a Conştientizări (“CQ Inventory”) au fost prezentate comunităţii ştiinţifice pentru prima dată în iunie 2009, cu ocazia Conferinţei “Toward a Science of Consciousness”, organizată la Hong Kong de “Centrul de studii ştiinţifice privind conştiinţa”, din cadrul Universităţii din Arizona, SUA.

Cum a fost primită ideea de “Coeficient de conştientizare” de către comunitatea internaţională?

Ovidiu Brazdău: Cu contradicţii, aş putea spune acum privind în urmă. Până în prezent, cercetătorii conştiinţei s-au ferit să măsoare experienţa conştientă, din cauza inexistenţei unui model explicativ unitar al fenomenului. Teoriile explicative existente sunt deocamdată segmentate şi limitate la domeniul ştiinţific al autorului care le-a emis şi nu pot fi conectate la alte teorii asupra experienţei conştiente. Până şi teoriile neuropsihologice, care oferă explicaţii şi conexiuni neurale, nu par a fi sigure. În acest moment, nici un savant şi nici o ştiinţă nu poate afirma şi demonstra ştiinţific că a găsit cauza şi explicaţia fenomenului conştient. Abordările sunt însă variate şi există foarte multe perspective ştiinţifice asupra fenomenului, provenind de la neurologi, psihologi, medici, geneticieni sau filosofi. Aş menţiona aici doar câteva nume: Tart, Chalmers, Wilber, Searle, Baars, Krick&Koch, Ornstein, Lilly, Grof, Hilgard, Dennett, Engler, Coan, Jackendorf, Forman, Flanagan, Stapp,Globus, Velmans, Lycan, Cohen, Amit, Lockwood, Penrose şi alţii.

 

Teoria privind Coeficientul de Conştientizare şi testul care măsoară acest coeficient a fost foarte bine primită de o serie de savanţi cu care am avut ocazia să discut. Neurobiologul Bernard Baars, de exemplu, co-editor al celebrei reviste “Consciousness and Cognition” m-a ajutat să poziţionez această teorie ca să fie mai bine receptată de comunitatea ştiinţifică. Am primit aprecieri, dar şi sugestii pentru dezvoltarea conceptului, de la David Chalmers, celebru pentru teoriile sale privind apariţia şi dezvoltarea conştienţei, dar şi de la savanţi din zona psihologiei şi medicinei, şi aş menţiona aici câţiva:

Harris Friedman, profesor de psihologie la Universitatea din Florida, David Lukoff, de la Insitututul de Psihologie Transpersonală din SUA, John Rowan, unul dintre fondatorii psihologiei umaniste în Marea Britanie.

Dincolo de aprecieri, am avut şi refuzuri de dialog. Unul dintre review-erii revistei “Nature” de exemplu nu a fost de acord cu publicarea articolului, pe motiv că teoria nu face referire la o teorie neurobiologică a conştiinţei. Nu că aş fi cârcotaş, dar chiar teoria lui lipsea din articolul meu… M-a încurajat însă un feedback pozitiv din partea celebrei reviste “Scientific American”, unde sper să apară cât de curând o prezentare a Coeficientului de Conştientizare. În prezent, cercetarea este în curs de publicare în “International Journal of Transpersonal Studies”, publicaţia Asociaţiei Internaţionale de Psihologie Transpersonală.

Cum a apărut conceptul de coeficient de conştientizare?

Cercetarea privind Coeficientul de Conştientizare şi Scala de Evaluare a Conştientizării au fost realizate în cadrul studiilor mele de doctorat din perioada 2003-2008, în cadrul Institutului de Antropologie al Academiei Române, sub îndrumarea d-nei prof. univ. dr. Cornelia Guja şi a d-lui academician Constantin Bălăceanu-Stolnici.

Interesul meu pentru experienţa conşientă este însă mai vechi. Am început în 1997, printr-o cercetare electroencefalografică şi electrografică a meditaţiei. Timp de 6 ani am studiat apoi amănunţit toată literatura ştiinţifică şi religioasă asupra fenomenului, în încercarea de a afla stadiul actual al ştiinţei.

Concluziile acestei perioade de documentare au fost însă neconcludente pentru încercarea mea de a găsi o teorie unificată asupra experienţei conştientizării. Pus şi simplu nu există o teorie integrativă a experienţei conştiente. Lipsa de cunoaştere a fenomenului se poate observa prin lipsa termenilor direct legaţi de această abilitate: când vorbim de experienţa conştientă nu avem un ADN care să justifice apariţia conştienţei, nu avem nici măcar o teorie unitară în ceea ce priveşte mecanismul de funcţionare şi transformare a abilităţii de a fi conştient. Şi asta pentru că, la fel ca spiritul, conştiinţa de sine nu este palpabilă şi nu a fost găsit niciun centru nervos sau organ care să gestioneze exclusiv această experienţă. Se pare că abilitatea de a fi conştient este mai degrabă rezultatul acţiunii tututor sub-sistemelor fiinţei umane.

Dr. Bernard Baars, Neurosciences Institute, California, USA: “Avem acum atât de multe comunităţi ştiinţifice care studiază conştienţa, care sunt atât de incompatibile, încât trebuie să ne alegem o teorie explicativă şi să le ignorăm pe celelalte. Însă experienţa subiectivă trebuie să fie explicit evaluată. Coeficientul de Conştientizare trebuie introdus în acest context”.

În limba română avem doi termeni aproape similari, conştiinţa şi conştienţa, care sunt diferenţele între ei?

Cred că e o confuzie istorică: în toată literatura de specialitate, atât din domeniul psihologiei cât şi al medicinei se utilizează în mod frecvent termenul de “conştiinţă” nu cel de „conştienţă”, generând astfel confuzii între sensurile termenului. Eu dau următoarea semnifcaţie celor doi termeni:

”Conştiinţa” – este utilizat pentru a face referiri generale la fenomenul de conştientizare, în expresii de genul ”conştiinţă de sine”, ”tulburări de conştiinţă”, ”conştiinţă oneroidă” etc.
”Conştienţă” – este utilizat pentru a evidenţia în mod specific experienţa de “a fi conştient”. Într-un fel ”conştienţă” este mai aproape ca semnificaţie de un alt termen, mai rar utilizat – ”luciditate”.
Şi în limba engleză există aceste diferenţe, doar că nu seamănă cuvintele. Se foloseşte “consciousness” pentru referiri generale la starea de a fi conştient şi “awareness” pentru a indica starea de luciditate.

Teoria despre „Consciousness Quotient”, prezentată în celebra publicaţie „The Times”
The Times, 10 aprilie 2010. “WAKE UP: There’s a new performance measure in the workplace – your consciousness quotient, or ability to be aware”. Cercetarea privind ”Coeficientul de conştientizare” (CQ) îşi face simţită  prezenţa prin diverse ţări. Pe 10 aprilie, “The Times”, ediţia din Africa de Sud, prezintă o perspectivă  asupra aplicaţiilor CQ în lumea business-ului.

Ce este Coeficientul de Conştientizare?

Premisa de bază de la care am plecat este următoarea: a fi conştient = a avea acces la informaţie (eul are acces la…). Accesul nu înseamnă obligatoriu a înţelege (adică procesarea complexă a informaţiei, prin mecanismele cognitive, şi furnizarea unui rezultat către eu). Ca principiu de bază, în baza nivelului actual de cunoaştere ştiinţifică) postulăm că Eul este principiul cunoscător (similar Sine, Spirit, Suflet, Atman etc.).

În plus, consider că experienţa conştientizării este cuantificabilă şi măsurabilă, cu factori şi subfactori care sunt la rândul lor măsurabili, de aceea am elaborat şi Scala de Măsurare a Conştientizării.

În elaborarea Scalei am pornit de la premisa că există un nivel curent/actual de conştientizare (o marjă) care reflectă nivelul evolutiv prezent al persoanei în stare de veghe, în condiţii obişnuite de viaţă. Nivelul de conştientizare curent este cel care se manifestă după 1-2 ore după ce ne trezim dimineaţa, în condiţii obişnuite de viaţă şi fără a practica nicio tehnică de modificare a conştienţei (inclusiv fără a bea cafea sau alte alimente, fără stimulatori externi – TV, radio, muzică, întâlniri cu alţi oameni etc.).

 

Este posibil să ne îmbunătăţim nivelul de conştientizare?
Da, nivelul de conştientizare se poate schimba, dar are nevoie de timp şi de inputuri energetice puternice ca să „destabilizeze” vechiul echilibru psihic şi să instaleze un nou nivel de conştientizare.
De exemplu, exerciţiile yoga sau rugăciunea sau pur şi simplu auto-analiza pot face asta.

Din ce factori este compusă experienţa conştientă?

Cele 6 dimensiuni ale experienţei conştiente, pe care le-am luat în calcul în evaluarea gradului de conştientizare sunt: Conştientizarea Fizică, Conştientizarea Emoţională, Conştientizarea Mentală (Cognitivă), Conştientizarea Spirituală, Conştientizarea Socială-Relaţională, Auto-Conştientizarea (Conştientizarea propriului Eu).

Aceste 6 dimensiuni au devenit Factorii principali ai Scalei de Evaluare a Conştientizării. Am identificat în
total 62 de itemi, care descriu aceste dimensiuni.
În vederea scorării am folosit o scală Lickert cu 5 trepte, de la 1 la 5 puncte, cu următoarele grade de răspuns: Dezacord puternic, Dezacord mediu, Poziţie neutră, De acord, Puternic de acord.
- Conştientizarea concretă (fizică) se referă la abilitatea de a fi conştient de corpul fizic şi de elementele concrete ale mediului înconjurător (8 itemi).
- Conştientizarea emoţională se referă la abilitatea de a fi conştient/ă de emoţii şi sentimente şi, în general, de orice trăire emoţională (10 itemi).
- Conştientizarea mentală (cognitivă) se referă la abilitatea de a fi conştient/ă de propriile idei şi gânduri, de fluxul mental în general (9 itemi). Conştientizarea spirituală se referă la abilitatea de a fi conştient/ă de faptul că omul este doar o parte a Universului, precum şi la abilitatea de a conştientiza conexiunile multiple cu viaţa care ne înconjoară (13 itemi).
- Conştientizarea socială / relaţională se referă la abilitatea de a conştientiza relaţiile şi conexiunile cu persoanele din jur (9 itemi).
- Auto-conştientizarea se referă la abilitatea de a conştientiza propria persoană, propriul Eu (13 itemi).
Pentru a descrie şi alte faţete relevante pentru experienţa conştientizării, am construit 9 sub-factori.

Cei 9 sub-factori sunt: Conştientizarea stării interne („Internal State Awareness”), Reflectarea de sine („Self-Reflectiveness”), Detaşare / Contemplativitate („Mindfulness”), Autonomie („Autonomy”), Dezvoltare personală („Personal Growth”), Relaţionare pozitivă cu ceilalţi („Positive Relations with Others”), Scop în viaţă („Purpose in Life”), Exteriorizarea conţinutului verbal”, „Openess – Deschiderea către noi experienţe”.

Cum ştiţi că testul de evaluare a conştientizării este corect?

În primul rând, aş menţiona că am respectat toate regulile ştiinţifice şi metodologice pentru realizarea şi evaluarea unui test psihologic. Au existat două metode de aplicare, creion-hârtie şi online. Pentru completarea versiunii online, au fost trimise aprox. 7000 de invitaţii. Chestionarul a fost aplicat în perioada august-septembrie 2008, iar eşantionul a fost de 2474 de persoane, reprezentativ naţional pentru segmentul “premium” (educaţie superioară, venituri peste medie) din mediul urban. Eşantionul se caracterizează printr-o eterogenitate puternică, datorită acestei predominanţe a persoanelor din categoria „premium”.

 

În cadrul procesului de pretestare, realizat pe 150 de persoane, analiza itemilor s-a realizat cu acurateţe, în urma pretestării fiind eliminaţi şi transformaţi o serie de itemi care nu corespundeau criteriilor dorite. Forma iniţială a Scalei de evaluare a conştientizării cuprindea 64 de itemi, în baza cărora s-a calculat Coeficientul Alpha, pentru determinarea consistenţei interne. În urma analizei datelor, 2 itemi au fost eliminaţi şi 15 itemi au fost reformulaţi.

În cadrul procesului de testare propriu-zisă, pe eşantionul de 2474 de persoane, pentru evaluarea consistenţei interne a factorilor principali şi subfactorilor am recalculat coeficientul Alpha-Cronbach. Fidelitatea consistenţă internă pentru Scala de Evaluare a Conştientizării are o valoare ridicată – .924 (pragul minim acceptabil pentru instrumentele de evaluare psihologică este de .700). Tot pentru evaluarea testului am realizat o analiză factorială, care a demonstrat că dimensiunile construite de mine sunt corecte.

Deci, cât suntem de conştienţi?

Rezultatele pentru populaţia din România sunt deocamdată singurele validate, sunt în curs de realizare variantele pentru SUA, Italia şi Germania.

Iată cum stăm noi, românii:
Dintre toate dimensiunile, se pare că suntem cel mai conştienţi de corpul fizic şi de emoţiile noastre. Situaţie relativ cunoscută empiric, prin faptul să suntem un popor latin. Dar uite, că abia acum s-a demonstrat şi ştiinţific.
Având în vedere că cercetarea nu este încă publicată, vă pot dezvălui doar câteva concluzii rezultate din analizele comparative:
Sexul: nu există diferenţe semnificative între cele două sexe sub aspectul conştientizării (se pare că femeile, deşi sunt mai emoţionale, sunt la fel de conştiente de emoţiile lor ca şi bărbaţii).
Greutate şi înălţime: Niciuna dintre cele două variabile nu corelează semnificativ cu variabila conştientizare.
Există totuşi o tendinţă: greutatea mai mare este corelată cu creşterea Conştientizării spirituale (r=.086), emoţionale (r=.067) şi, puţin, a celei fizice (r=.042).
Interpretări posibile: la extrema „obezitate”, studiile psihologice arată că persoanele sunt foarte măcinate de gândul „de ce eu?” şi tind să îşi re-evalueze scopul în viaţă şi poziţia în viaţă, întreg procesul fiind însoţit de o încărcătură emoţională puternică, ceea ce conduce la intrarea emoţiilor în scena atenţiei.
Se observă că un număr relativ mic de persoane (27%) devin conştiente de emoţii doar acestea devin foarte intense, ceea ce poate contribui la explicaţia că varianţa scăzută (r=.067) între Conştientizarea Gglobală şi cea Emoţională.
La persoanele cu o înălţime mai mare, creşte Conştientizarea Emoţională (r=.099 fiind foarte aproape de pragul semnificativ) şi foarte puţin cea Relaţională (r=.043 foarte scăzut).
Interpretări posibile: înălţimea mai mare, în special cea peste medie la femei, conduce la o creştere a energiilor emoţionale legate de această situaţie fizică ce nu poate fi schimbată, energii emoţionale care probabil duc la o creştere generală a conştientizării în această zonă a emoţiilor.
Vârsta: deşi pare a exista o relaţie semnificativă între vârstă şi conştientizare, valoarea coeficientului de corelaţie
Pearson este foarte scăzut. Se poate considera că există o uşoară tendinţă de creştere a conştientizării odată cu înaintarea în vârstă.
Venit: nu există o corelaţie semnificativă, persoanele cu venituri mari sunt la fel de conştiente ca şi persoanele cu venituri mici Persoanele cu venituri mari sunt la fel de conştiente ca şi persoanele cu venituri mici
Practicarea unor tehnici spirituale: din totalul de 2474 de participanţi, doar 1373 au declarat că practică în mod constant o tehnică spirituală. Conştientizarea nu se relaţionează semnificativ cu practicarea unor tehnici spirituale.
Pentru a analiza în profunzime această corelaţie, o reclasificare a tehnicilor practicate după frecvenţa menţionării lor de către respondenţi dezvăluie următorul top 3: 463 (rugăciune, biserică, rugăciuni, religioase, rugăciunea) 27%, 318 (meditaţie, yoga, meditaţii) 19%, 299 (cărţi, cursuri, citesc, lectură) 18%.
Există totuşi o tendinţă de corelaţie inversă, care e cumva paradoxală. Cu alte cuvinte, practicarea tehnicilor religioase este posibil să ducă la scăderea gradului de conştientizare, adică exact opusul dorit.
O explicaţie socială şi istorică există totuşi. Să nu uităm că religia a fost de multe ori denumită ca „somn al raţiunii” cu referire la religia practicată în masă. Totuşi, cercetări internaţionale derulate asupra unor comunităţi religioase de genul mănăstirilor arată că efectele pe termen lung ale practicilor religioase sunt cele scontate, adică o creştere a conştientizării.
De menţionat că eşantionul este format în mare parte din persoane active social, şi nu din călugări sau alte categorii de persoane incluse în programe religioase permanente.

Şi acum, ce urmează să faceţi pentru a dezvolta acest nou concept?

Momentan aştept să fie publicată şi sunt în curs de realizare a versiunilor în diferite limbi. Prin aplicarea ei pe diferite populaţii de pe glob, în timp, vor putea fi realizate acordări de fineţe ale Scalei, pentru a ţine cont de bias-urile culturale şi, astfel, se va putea perfecţiona instrumentul de cercetare. Eu sper că, în timp, Coeficientul de Conştientizare şi testul de măsurare a lui să fie aplicat la toate domeniile vieţii de zi cu zi, la fel cum este acum coeficientul de inteligenţă sau inteligenţa emoţională. Odată cu realizarea de cercetări aplicate pe diferite segmente sociale, Coeficientul de Conştientizare poate deveni o parte a culturii cotidiene. Vorbim acum destul de lejer de inteligenţă emoţională, dar să nu uităm că au trecut doar 15 ani de când conceptul a fost dezvoltat de Goleman. Eu sper că peste 10 ani, să avem termenul de “coeficient de conştientizare” în limbajul curent.

de Ina Alion
http://www.sciam.ro/coeficientul-de-constientizare-un-concept-romanesc-provoaca-valuri-in-cercurile-stiintifice-internationale/